baraje în arc pe râul LaTORIŢA

Râul Latoriţa străbate munţii cu acelasi nume şi este barat în două locuri de baraje din beton, în arc. Am lucrat la construcţia ambelor baraje, în perioada 1970- 1976. Munţii Latoriţei se disting printr-o mare varietate a formelor de relief. Caracterul lor alpin, cu căldări şi lacuri glaciare, cu piscuri calcaroase, alternând cu munţii mijlocii, acoperiţi cu păduri de fag, în amestec pe alocuri cu răşinoase.Teritoriul muntos cuprins între Olt şi Jiu, din cadrul Carpaţilor Meridionali, reuneşte mai multe masive cu o altitudine remarcabilă şi cu frumuseţi nebănuite printre care se află şi munţii Latoriţei

Ramura de Sud a amenajării Lotru este cea mai întinsă şi cea mai complexă, desfăşurându-se în Munţii Latoriţei şi în porţiunea nord-vestică a Munţilor Căpăţânii. Aducţiunea are o lungime de 63 km şi prezintă 38 de captări. Debitul ramurii este de 5,6 mc/s. Ramura de Sud este aprovizionată de mai multe pâraie, precum şi de 2 lacuri de acumulare (Petrimanu, Galbenu).
 

Barajul Galbenu

Realizat pe râul Latorita, barajul Galbenu creează o acumulare de 2,810 mil. mc de apă, pe care o transferă gravitaţional printr-o galerie de 4.000 m, în aducţiunea secundară Galbenu- Petrimanu- Vidruţa, care face legatura cu lacul Vidra. Barajul din beton , de greutate în dublu arc are 60 m înălţime, o lungime la coronament de 172 m (cota coronamentului la 1308 m dM) şi înglobeaza un volum de beton de 41 mii mc.

Barajul si staţia de pompare Petrimanu


Acumularea Petrimanu, realizată tot pe râul Latoriţa, adună majoritatea apelor captate de pe o suprafaţă de 236 kmp. Numărul captărilor este de 28, lungimea galeriilor este de 55,416 km, iar debitul captat este de 5,384 mc/s. În total reţeaua din sud are un numar de 31 captari la firul apei, lungimea aductiunilor de 67,551 km din care 745 m traversări şi captează un debit de 7,514 mc/s.
Barajul Petrimanu este de tip de greutate în dublu arc, din beton, are înălţimea de 49 m, o lungime la coronament de 190 m (cota coronamentului la 1134 m dM), înglobează un volum de beton de 56 mii mc si creează o acumulare de 2,500 mil mc de apă. Staţia de pompe Petrimanu dirijează debitul acumulat la 185 m înălţime, într-o galerie de unde gravitaţional se transferă în acumularea principală Vidra, colectând pe parcurs şi apele derivate de la Galbenu şi captarea Înşiratele. Staţia de pompe este deservită de 3 grupuri de pompe cu Pi=10,5 MW, Hnet= 174 m şi Q=4,66 mc/s.

Munţii Latoriţei se disting, între munţii care-i înconjoară, printr-o mare varietate a formelor de relief. Caracterul lor alpin, cu căldări şi lacuri glaciare, cu piscuri calcaroase albind sub strălucirea soarelui, la care se adaugă peisajul munţilor mijlocii, acoperiţi cu păduri de fag, în amestec pe alocuri cu răşinoase, care îşi schimbă periodic înfăţişarea sub semnul anotimpurilor, întregesc imaginea de ansamblu a acestor munţi.Teritoriul muntos cuprins între Olt şi Jiu, din cadrul Carpaţilor Meridionali, reuneşte mai multe masive cu o altitudine remarcabilă şi cu frumuseţi nebănuite. Între acestea se află şi munţii Latoriţei , cu o dezvoltare mai redusă în raport cu celelalte masive, culmea principala a acesteia depăşind 30 kilometri lungime.Numele munţilor provine de la cel al văii Latoriţei, principalul afluent de dreapta al Lotrului.

Schema de amenajare hidroenergetică a râului Lotru prezintă două părţi distincte:

  • axul principal compus din : barajul cu acumularea Vidra, priza de apă şi aducţiunea principală, castelul de echilibru, casa vanelor fluture cu galeria forţată, distribuitorul şi casa vanelor sferice, centrala subterană cu accesele aferente ei şi galeria de fugă;
  • sistemul de captări şi aducţiuni secundare care cuprinde: 83 de captări secundare de tip tirolez, 135 km galerii secundare, 4 baraje în arc şi 3 staţii de pompare.

Barajul principal Vidra are conform STAS 4273/83 clasa I de importanţă şi este situat în zona de intensitate seismică 7 şi este un baraj de anrocamente cu nucleu de argilã. El realizeazã acumularea principalã, de 340 milioane mc apã, din cadrul amenajãrii hidroelectrice Lotru. Circa 27 % din debitul regularizat în aceastã acumulare principalã provine din aportul râului Lotru şi circa 73 % dintr-o serie de râuri vecine cu râul Lotru. Lucrările pregătitoare pentru barajul Vidra au început în anul 1966 iar la 16 Septembrie 1967 apele Lotrului au fost deviate. Umpluturile au început la sfârşitul anului 1969 şi au continuat până în anul 1973. La 27.02.1972 a început umplerea parţială a lacului. Nivelul normal de retenţie (cota 1289,00 mdM) s-a atins abia în anul 1991 luna Iulie. Barajul Vidra, cuprinde în secţiunea transversalã miezul de argilã, uşor înclinat spre aval, încadrat de douã filtre inverse din balast sortat de 0-7 mm late de 1,0 m, respectiv 0-40 mm şi 3,0 m lãţime, de o zonã de trecere din balast natural de 0-30 mm cu lãţime de 7,0 m şi de prismele de anrocamente. Între nivelul normal din acumulare şi centralã se realizeazã o cãdere brutã de 809 m. Puterea centralei este de 510 MW. Transportul debitelor la centrală, se realizează printr-o galerie de aducţiune lungă de cca 13,7 Km şi care are diametrul interior 5,0 m, amplasată în versantul sudic al munţilor Lotru şi este căptuşită cu beton armat de 30-40 cm grosime. Traversarea Mănăileasa s-a executat sub formă de conductă autoportantă, din baton armat, căptuşită cu tolă, iar, traversarea Rudăreasa s-a realizat în subteran. Castelul de echilibru este amplasat la capătul aval al aducţiunii, în subteran, cu excepţia camerei superioare care este amplasată pe o platformă la cota 1310,00 mdM. Calculele hidraulice şi economice impuse de căderea mare a uzinei, au condus la adaptarea unui tip de castel cu cameră superioară şi două camere inferioare. Centrala subterană este amplasată în zona localităţii Ciunget, în apropierea confluenţei râului Latoriţa cu râul Rudăreasa. Ea este plasată la o adâncime de cca 300 m de la suprafaţa terenului. Accesul principal în sala maşinilor se realizează printr-un tunel cu panta de 10%, cu o lungime de 1084,7 m care permite accesul auto. Debitele turbinate sunt restituite în râul Lotru printr-o galerie de fugă cu diametrul de 5,30 m şi lungime de 6,5 km.

În stânga sunt prezentate fotografii de la barajul Galbenu, în dreapta fotografii de la barajul şi staţia de pompare Petrimanu.

galbenu_vana conica functionand